epublio_dan_gheorghe_octavian_balea
Dan Gheorghe

La 17 ani se gândea că ar vrea să trăiască din scris. De atunci și până acum, a reușit să acumuleze o experiență de 20 de ani în presa din România. A publicat mii de articole în Flacăra, Cronica română, Cotidianul, Realitatea românească, Adevărul și România Liberă. A scris despre învățământ, cultură, economie și politică, dar sufletul i-a rămas bine ancorat la reportaj. Și-a petrecut 20 de ani din viață, pe drumuri, în toată țara, și a colecționat povești și experiențe de viață.

Pentru Dan Gheorghe reportajul e parte din suflet: „Să simți, să trăiești, să auzi, să ții minte. Să înveți. Abia după aceea ajungi la scriitura propriu-zisă. Acesta sunt eu.”

În perioada în care a scris despre Basarabia (2001-2003), ca ziarist la Realitatea românească, a intrat pentru prima dată în contact cu informațiile despre Transnistria. A relatat despre intrarea „cazacilor” în școlile românești, despre împușcarea literelor grafiei latine de pe tablă – despre coșmarul limbii române din stânga Nistrului.

Octavian Bâlea

Pasiunea pentru artă l-a adus mai întâi la Liceul Nicolae Tonitza, iar mai apoi la Universitatea de Arte Plastice din București, pentru a studia designul de produs. Aici, încurajat de „formatorii de artiști” din cadrul universității, pe principul „dacă nu-ți convine, poți să pleci”, a renunțat să-și mai găsească rostul. După doi ani, și-a luat rucsacul în spate și a plecat la Universitatea Bauhaus din Weimar, pentru a-și continua studiile. Astfel, a absolvit cea mai mare universitate de design din lume și drumurile l-au adus în Helsinki, acolo unde locuiește și în prezent.

A vernisat de-a lungul ultimilor ani diverse expoziții de fotografie și pictură prin Europa, a fost publicat în diverse reviste de specialitate și, în noiembrie 2012, a publicat o carte despre stilul Jungend din arhitectura finlandeză, alături de Cody Oreck Douglas, soția Ambasadorului Statelor Unite în Finlanda: Storybook Helsinki and Beyond.

În decembrie 2012, a reușit să pășească pentru prima dată în Transnistria. Iar acești primi pași s-au transformat într-o carte: “Transnistria: temnița limbii române”.

Share